Produsi reziduali de sinteza

Produsi de degradare termica ai aminelor, poliaminelor si produselor FINEAMIN

Teorie: Anumite publicatii sustin ca in cadrul unor aplicatii la temperaturi ridicate poliaminele si aminele se pot descompune in intregime pentru a da nastere unor acizi volatili organici, contribuind in special la formarea ACIDULUI ACETIC (in solutii diluate 3-6% cunoscut ca otet), considerat deosebit de instabil si coroziv.

Astfel, materia organica din interiorul instalatiilor strabatute de apa a fost indelung observata din perspectiva unei posibile corodari a sistemelor si echipamentelor componente. Problema stabilitatii produsilor reziduali de sinteza a aditivilor organici (aminelor) in sistemele generatoare de aburi s-a discutat si transpus in diverse experimente in Elvetia, Germania, Rusia, Statele Unite etc. in cautarea unor raspunsuri cat mai clare.

Materia organica din apa: Inca din 1930, atunci cand in cazane inca nu se foloseau aditivi organici, VGB PowerTech urmarea evolutia materiei organice provenita din mediul natural ca inevitabila metoda de contaminare a ciclului apa-abur-condensat. Sursele naturale de apa, continuu producatoare de acizi organici, aduc in sistem acizi humici care, conform testelor VGB, nu sunt distrusi in intregime pentru a forma CO2 si acizi, ci raman in instalatii sub forma de carbon organic care nu reactioneaza. Prin urmare, produsii rezultati in urma decompunerii acizilor humici, a caror patrundere in sistem nu poate fi stopata, sunt, in procent de 90%, materie care nu reactioneaza si materie distrusa termic doar 10% – sub forma de acid formic si acid acetic.

Experimente cu aditivi organici: Odata cu descoperirea proprietatilor anticorozive / peliculogene ale aminelor si poliaminelor, numeroase teste au fost efectuate pentru a intelege efectul descompunerii lor in cadrul instalatiilor. La Universitatea Reutlingen din Germania, Dietrich Frahne a condus experimente in laborator folosindu-se de o autoenclava la 400 grade C, pe o perioada de 24 de ore. Instalatia a fost umpluta cu 50% solutie de amine 10% si 50% aer petru a asigura necesarul de oxigen. Dupa incalzire, acizii volatili au fost separati prin distilare cu acid ortofosforic si estimati prin cromatografie ionica.

In urma experimentului, s-a ajuns la concluzia ca:
– aminele testate au cedat intre 2% si 5% acizi organici volatili ( acetic, formic si propanoic),
– poliaminele au cedat doar 1%,
– iar amestecul de amine si poliamine <<1%
comparativ cu produsii acizilor humici care se degradeaza termic in raport de 10%.

Tot in urma experimentului s-a aproximat ca un dozaj de 1mg/L amestec amine si poliamine determina o posibila contaminare cu acizi organici, ca urmare a degradarii aminelor, de aproximativ 10 µg/L (Conditii speciale: temperatura ridicata – 400 grade Celsius) sau 20- 40 µg/L (Conditii speciale: presiune ridicata – 220 bari). Aceste date se pot pune in paralel cu o cantitate de 0,5 – 5 mg acizi humici care, patrunsa in sistem prin intermediul sursei de apa, determina o posibila contaminare cu acizi organici de aproximativ 50 – 500 µg/L

Aminele – baze slabe folosite ca aditivi organici, se descompun in CO2 si acizi organici volatili.

In ceea ce priveste, poliaminele, in urma sintezei initiale, la concentratii normale, acestea se descompun in amoniac, o serie de amine neidentificate, cu lanturi scurte si octadecenamine (eliberata gradul de poliamine, octadecenamina ofera o mai buna solubilitate si o distributie omogena, in comparatie cu aplicare ei directa).

In concentratii ridicate si necontrolate, pe langa amoniac si hidrocarburi cu greutate moleculara mica, la descompunerea poliaminelor a fost observat si un material asemanator cu ceara. Expunerea acestor cantitati necontrolate la caldura mare pe o durata excesiva pot determina, in cele din urma, aparitia unor depozite negre si uleioase.

Prina urmare, excelenta protectie a sistemului si evitarea formarii excesive a produsilor de coroziune consta in DOZAREA CONTROLATA a produselor pe baza de poliamine.

Concluzii: FINEAMIN, ca amestec de amine si poliamine poate produce acizi organici volatili insa respectandu-se dozajul recomandat, acesti produsi sunt IN CANTITATI INFINIT MICI: datorita dozajul necesar relativ mic, combinatiile FINEAMIN genereaza amoniac si acid acetic in cantitati de doar 1ppb pe ppm dozat.

FINEAMIN vs Hidrazina

FINEAMIN sprijina inlocuirea in industria energetica a hidrazinei, produs toxic si posibil cu efecte cancerigene, cu un produs nou, ecologic, inovativ in scopul obtinerii unor performante ridicate ale instalatiilor si unui mediu de lucru mult mai sigur si mai sanatos pentru angajati.

Interzicerea hidrazinei prin REACH

Hidratul de hidrazina este bine cunoscut ca un oxygen-scavenger, cel mai des intalnit agent reducator de oxigen folosit pentru tratarea apei in uzinele cu cazane cu abur.

Din cauza propritatilor cancerigene ale hidrazinei, utilizarea si manipularea acestui produs, de aproape 30 de ani, au fost supuse unor reguli stricte de siguranta si unor limitari in folosire:

• anumite echipamente de protectie impotriva acizilor pentru cei ce intra in contact cu produsul
• depozite special amenajate pentru pericol de explozie.

Produs toxic pentru om si natura, cu efect cancerigen si poluant, deosebit de periculos datorita caracteristicilor acid si usor inflamabil, definit de catre Sistemul Global Armonizat (GHS) de clasificare şi etichetare al Naţiunilor Unite ca fiind periculos.

Hidrazina a fost clasificata in lista Regulamentelor Uniunii Europene REACH de candidati ca produs particular cancerigen si va fi probabil interzisa incepand cu sfarsitul anului 2013 si definitiv din 2015 in domeniul de tratare a sistemelor apa abur condesat si incalzirii districtuale (precum si in sistemele de racire inchise).

Programul FINEAMIN cu produse pentru tratarea apei cu aditivi pe baza de poliamine este o alternativa ecologica, mai mult decat potrivita pentru a inlocui hidrazina in tratarea apei din industrie. Produsele noastre sunt clasificate cu nivel de toxicitate scazut, nu contin hidrazina, levoxina sau derivati ai hidrazinei precum carbohidrazida. Nu necesita conditii sau echipamente speciale pentru depozitare si manipulare. Iar in ceea ce priveste protectia mediului, produsele FINEAMIN sunt degradabile in proportie de pana la 80%. Pentru mai multe detalii despre avantajele poliaminelor in raport cu hidrazina, exista un tabel comparativ pe pagina urmatoare: Fineamin vs hidrazina.

La folosirea lor in tratarea apei din sistemele de cartier de productie a apei calde si de baut, produsele FINEAMIN au fost clasificate ca inofensive.

La cerere va putem oferi o lista complexa de uzine, rafinarii, fabrici unde hidrazina a fost inlocuita cu FINEAMIN si respectiv rezultate ale analizelor / referinte care sa demonstreze calitatea ridicata a serviciilor si produselor noastre.

Va rugam sa ne contactati pentru orice informatii suplimentare privind inlocuirea hidrazinei cu tratamentul nostru pe baza de poliamine.

Alte produse FINEAMIN

Pe langa produsele folosite la scara mare, FINEAMIN Romania ofera, de asemenea, si urmatoarele produse pentru tratarea apei in sistemele industriale cu circuit apa-abur-condens, sisteme de racire, centrale termice de cartier etc.:

FINEAMIN 15

Produs impotriva coroziunii si depunerilor, asemanator cu FINEAMIN 06 sau FINEAMIN 90, insa cu un continut diferit de poliamine in compozitie.

FINEAMIN 92

Produs impotriva depunerilor si coroziunii, cu continut de zinc, pentru sisteme cu circuit agresiv.

FINEAMIN 91 si FINEAMIN 95 T

Produse impotriva depunerilor si coroziunii, fara zinc, pentru sisteme deschise de recirculare a apei.

FINEAMIN Antifoam 6

Produs cu efect antispumant, pentru mentinerea calitatii ridicate a apei in boilere de inalta presiune si temperaturi.

FINEAMIN Biodispersant

Agent biodispersant BOD, folosit in sisteme de racire cu circuit deschis, in special rafinarii.

FINEAMIN Finealga ME

Produs biocid pentru sisteme de racire si procesare a apei utilizat impotriva formarii sedimentelor si aparitiei microorganismelor.

FINEAMIN Finealga 25

Produs biocid care tine sub control, in mod eficient, aparitia microorganismelor in sistemele industriale de racire.

Helawax Hum

Inhibitor de depuneri si coroziune pentru sistemele metalice purtatoare de apa, respectiv instalatiile de incinerare.

Helawax W

Produs destinat instalatiilor cu precipitare a metalelor grele, sistemele de epurare si instalatiile de incinerare.

Tratarea Apei de Cazan

METODE DE TRATARE A APEI DE CAZAN IN SISTEME DE GENERARE A ABURULUI AVAND IN COMPONENTA BOILERE DE APA CALDA SI FIERBINTE SI IGNITUBULARE: INHIBITORI DE COROZIUNE SI PRODUSE CHIMICE PENTRU CURATAREA DEPUNERILOR

1.INTRODUCERE

Apa utilizata in generarea aburului nu este niciodata pura, deoarece apele naturale sunt supuse continuu proceselor de evaporare si condensare. In timpul acestor procese, apa dizolva gaze din atmosfera si substante ce se gasesc in scoarta terestra. Gazele dizolvate, diverse substante si alte impuritati pot fi inlaturate intr-o anumita masura prin tratarea externa a apei. Insa, apa de alimentare a cazanului tratata extern contine inca o serie de contaminanti ce pot duce la formarea de depuneri, coroziuni ale metalelor si creeaza probleme in diversele componente ale sistemului de producere a aburului cum ar fi tevile cazanului, supraincalzitoarele, economizoarele si instalatia de condensare.

Coroziunea si depunerile din sistem conduc la reducerea transferului termic, cresterea consumului de combustibil si supraincalziri ale metalelor ce culmineaza cu spargerea tevilor, crescand costurile de intretinere si de inlocuire a echipamentelor. De asemenea, pot aparea frecvent pierderi indirecte datorita perioadelor de oprire a cazanului. Pe langa neplacerile produse in operare si reducerea duratei de viata a componentelor, creste frecventa accidentelor produse datorita formarii excesive de cruste pe suprafetele metalice si deteriorarilor provocate de coroziune in sistemele generatoare de abur.

In continuare sunt tratate pe scurt problemele de incrustare si coroziune si sunt prezentate masuri pentru evitarea lor prin tratarea apei de alimentare a cazanului.

 2. PROBLEMELE TIPICE CARE APAR PE SUPRAFETELE AFLATE IN CONTACT CU APA

2.1. Efectul sarurilor aflate in apa de alimentare a cazanului

Sarurile dizolvate de calciu, magneziu, fier, cupru, aluminiu si silice contribuie la formarea depozitelor. La inceput aceste depozite au fost asociate numai cu prezenta in apa a sarurilor de calciu si magneziu, sub denumirea de saruri de duritate.

Concomitent cu cresterea presiunii de operare, sistemul de functionare al cazanelor a devenit mai complicat si efectele impuritatilor de fier, aluminiu, cupru si silice din apa de alimentare au inceput sa fie evidente. Pe langa sarurile obisnuite de calciu si magneziu (carbonatul de calciu, sulfatul de calciu, hidroxidul de magneziu si fosfatul de magneziu), s-au gasit in compozitia crustelor silicati de fier, aluminiu, calciu si magneziu. Silicatii complecsi formeaza una din cele mai rezistente cruste izolatoare, dand nastere la grave probleme de transfer termic. In sistemele moderne de producere a aburului, cel mai mare procent din condensat este recirculat, reunindu-se cu apa de alimentare a cazanului si astfel produsii de coroziune fiind adusi din nou in interiorul cazanului, contribuind de asemenea la dezvoltarea si intarirea crustelor.

2.2. Coroziunea electrochimica

Diferentele de potential ce exista intre diferitele portiuni de metal sau intre doua metale creeaza celule electrochimice intre aceste zone. In cazul fierului in contact cu apa din cazan, reactia:

Fe —–> Fe+2 + 2e2

apare la anodul celulei electrochimice avand ca efect solubilizarea fierului in apa. La catod se formeaza ionii de hidroxil incarcati negativ. Acesti anioni se deplaseaza catre anod unde se combina cu cationii Fe+2 si formeaza hidroxidul feros conform reactiei :

Fe+2 + 2 OH —–> Fe(OH)2

Hidroxidul feros, sub forma unui precipitat alb, este rapid oxidat la hidroxidul feric:

4Fe(OH)2 + O2 + 2 H2O —–>4Fe(OH)3

Hidroxidul feric este apoi dehidrolizat formand produsi de coroziune cunoscuti sub denumirea de rugina si oxidul feric hidratat:

2Fe(OH)3 —–>  Fe2O3 + 3 H2O
Fe(OH)3 —–> FeO(OH) + H2O

Produsii de coroziune precipita la anod si formeaza pe suprafata acestuia un film ce poate contine si urme de alte tipuri de saruri. In functie de porozitatea filmului, care afecteaza penetrarea lui de catre ionii de metal, reactiile de coroziune vor continua.

2.2.1. Efectul temperaturii asupra coroziunii

Viteza reactiei de coroziune creste o data cu cresterea temperaturii. Difuziunea oxigenului dizolvat este marita (vascozitatea este redusa dand posibilitate oxigenului atmosferic sa patrunda mai usor in solutie). Oxigenul atinge suprafata catodica mult mai usor si astfel are loc o depolarizare a celulei electrolitice. Un alt fenomen ce apare la temperaturi ridicate este cresterea activitatii hidrogenului la catod. Toate aceste procese maresc incidenta coroziunii. De exemplu, o crestere a temperaturii apei potabile de la 15 °C la 80 °C mareste viteza de coroziune de patru ori.

2.2.2. Efectul pH-ului asupra coroziunii

La un pH foarte scazut al apei de cazan (pH<4.3, pH acid) sau la un pH foarte ridicat al apei de cazan (pH>12, pH alcalin), hidrogenul apare la suprafata metalului si accelereaza coroziunea. La pH ridicat, pe langa fenomenul aratat mai sus, apar probleme legate de un atac caustic, de spumare si antrenare de impuritati. La valori ale pH-ului din domeniul intermediar, oxigenul dizolvat este factorul care determina coroziunea. In practica, apa de cazan este mentinuta la un pH intre 8.5 si 10.0, in functie de presiunea si temperatura de operare.

2.3. Efectele gazelor dizolvate in apa de cazan

Cele mai periculoase dintre gazele dizolvate in apa de cazan sunt dioxidul de carbon si oxigenul. Alte gaze cum ar fi amoniacul, hidrogenul sulfurat si clorul se datoreaza in special procesului de contaminare. Efectul dioxidului de carbon este de scadere a pH-ului prin formarea acidului carbonic si deci coroziunea este initiata datorita activitatii hidrogenului.

Oxigenul dizolvat in apa cauzeaza depolarizare la catod intensificand astfel coroziunea. Chiar cantitati foarte mici de oxigen pot provoca coroziune in cazane, mai ales daca presiunea si temperatura de operare sunt ridicate.
Dintre celelalte gaze amoniacul ataca cuprul, hidrogenul sulfurat si clorul produc coroziune datorata unui pH scazut. in cazul hidrogenului sulfurat se formeaza sulfura de fier (catodica pentru fier) si coroziunea este ulterior agravata.

2.4.Coroziunea sistemelor de condensare

Condensatoarele sunt expuse in mod special la coroziune datorita prezentei dioxidului de carbon ce ia nastere prin descompunerea bicarbonatilor in apa de cazan. Dioxidul de carbon dizolvat in apa formeaza acidul carbonic ce duce la scaderea pH-ului si implicit la coroziune acida. Daca este prezent si oxigenul, coroziunea este accelerata datorita refacerii si eliberarii ulterioare a dioxidului de carbon si astfel reactiile chimice importante se perpetueaza. Produsii de coroziune din sistemul de condensare sunt transportati in tancul de apa de alimentare si in cazan, unde formeaza noi cantitati de crusta si provoaca probleme de coroziune.

2.5 Spumarea si antrenarea de impuritati

Spumarea este un proces mecanic guvernat de tensiunea superficiala a apei de cazan, manifestandu-se prin aparitia de bule la suprafata apei din tambur. O crestere rapida a incarcarii cazanului, un nivel prea ridicat al apei in cazan si separatoare de abur insuficiente pot duce la spumare. Tensiunea superficiala si prin aceasta spumarea este afectata de diferite componente ale apei de cazan cum ar fi solidele aflate in suspensie, sarurile dizolvate, precum si orice alt agent tensioactiv organic, ca de exemplu uleiul, etc. Alcalinitatea inalta creste tensiunea de suprafata si de aici tendinta de formare a spumei. Substantele cu solubilitate scazuta, prin antrenare mecanica, devin particulate in timpul in care aburul trece prin supraincalzitor. Aceste particulate transportate impreuna cu aburul se pot depune pe lamele turbinei, reducandu-i performanta. Substantele dizolvate in apa de cazan se volatilizeaza si sunt antrenate ca impuritati ale aburului (contaminanti) in turbina, unde, sub influenta unor valori favorizante ale temperaturii, se pot depozita si pot duce la scaderea performantei turbinei. Acest fenomen de antrenare a substantelor prin volatilizare creste in intensitate direct proportional cu presiunea de operare si cu cantitatea de saruri dizolvate cum ar fi silicea, hidroxidul de sodiu etc.

3. TRATAREA APEI DE CAZAN

Cazanul este un echipament destinat producerii aburului sub presiune, saturat sau supraincalzit, in functie de anumiti parametrii ai turbinei.

In industrie, se folosesc urmatoarele tipuri de cazane:

• Cazane ignitubulare (cazane cu tub de flacara) – gazele fierbinti rezultate in urma arderii combustibilului trec prin tevile din interiorul unui container plin cu apa, inchis ermetic.
• Cazane cu tevi de apa – apa strabate tevile interioare ale cazanului fiind inconjurata de caldura exterioara tevilor produsa prin arderea combustibilului.

Asemenea unui recipient inchis, prin aplicarea de caldura, sub presiune, cazanul transforma apa in aburi. Prin procesul de combustie, cazanul, in functie de cum a fost proiectat trebuie sa absoarba cantitatea maxima de caldura eliberata pentru a o transmite apei. Acest transfer termic este uneori afectat de depunerile si coroziunea de la suprafata metalului din care este construit cazanul.

Un progres din punct de vedere economic si o functionare optimizata a instalatiilor de abur si incalzire pot fi realizate prin tratarea adecvata a apei de alimentare care imbunatateste conditiile in faza lichida din cazan. Printr-o combinatie optima intre un tratament extern al apei si un tratament intern al apei de cazan prin utilizarea de antiscalanti, inhibitori de coroziune, antispumanti etc. sunt atinse urmatoarele obiective:
1. Prevenirea formarii depozitelor;
2. Reducerea coroziunii metalice;
3. Prevenirea spumarii si antrenarii de impuritati.

3.1. Prevenirea formarii depozitelor

3.1.1. Scalanti stoichiometrici

Au ca scop schimbarea structurii chimice a impuritatilor din apa de cazan prin adaos de antiscalanti, cum ar fi fosfati si chelati care reactioneaza stoichiometric cu impuritatile. Fosfatii formeaza hidroxiapatite de calciu si magneziu, care nu sunt aderente, formand un namol moale ce poate fi usor indepartat prin purja cazanului. Cateodata, pentru a mentine un pH alcalin, este adaugat hidroxid de sodiu. O conditionare ulterioara a namolului este adusa prin adaos de dispersanti, cum ar fi lignosulfonatii, ce limiteaza fortele de atractie intre particule, reducand sedimentarea. Aplicarea acestor aditivi este limitata datorita stabilitatii scazute la temperatura.
Chelatii reactioneaza cu metalele bivalente si trivalente formand complecsi solubili, stabili la temperatura inalta. Chelatii cei mai comuni sunt EDTA (acidul etilendiaminotetraacetic) si NTA (acidul nitrilotriacetic). Utilizarea chelatilor este dificila datorita faptului ca nivelele stoichiometrice trebuie urmarite indeaproape in sistem. Deoarece chelatii sunt potential corozivi, adaugarea directa in apa de cazan sau utilizarea lor in cazane cu suprafete fierbinti pot duce la dizolvari locale ale metalului. Tratarea apei de alimentare cu chelati este de obicei scump datorita necesitatii de mentinere a concentratiilor stoichiometrice, mai ales cand apa de adaos are duritate mai mare.

3.1.2. Scalanti nonstoichiometrici

Acestia sunt in majoritate dispersanti (ex. poliacrilati, polimetacrilati) utilizati in general pentru a controla formarea de depozite. Ei sunt adsorbiti pe suprafata precipitatelor din apa de cazan prevenind aglomerarea solidelor, sarurilor de duritate etc. care raman astfel in suspensie. Dintre cei amintiti, poliacrilatii sunt cei mai eficienti scalanti nonstoichiometrici. Oricum, acestia nu sunt potriviti pentru a controla precipitatele metalelor grele. Fosfonatii si acizii fosfonici sunt adsorbiti pe anumite particule metalice (fier, cupru si zinc), pastrandu-le sub forma de suspensii prin reducerea fortelor de atractie. Acesti scalanti nu necesita pastrarea unor concentratii stoichiometrice pentru a controla formarea de cruste. Dar efectul lor este mai scazut la temperaturi ridicate.

3.2. Controlul coroziunii

3.2.1.Controlul coroziunii datorate oxigenului

Asa cum s-a mentionat anterior, la valori de pH intermediare intre domeniul acid si cel bazic, prezenta oxigenului dizolvat in apa de cazan provoaca depolarizare la catod la orice celula de coroziune, sustinand prin aceasta procesul de coroziune. In ciuda degazarii mecanice si termice a apei de adaos, cantitati foarte mici de oxigen se regasesc intotdeauna in apa de cazan. Acest oxigen rezidual este in mod uzual indepartat prin utilizarea unei substante chimice care elimina oxigenul, cum ar fi sulfitul de sodiu sau hidratul de hidrazina. Acesti aditivi sunt adesea catalizati pentru a le creste viteza de reactie. Dintre substantele “curatitoare” de oxigen, sulfitul se utilizeaza in cazanele de joasa si medie presiune pe cind in cazanele de presiune inalta se utilizeaza hidrazina catalizata. Hidrazina, pe langa reactia cu oxigenul, converteste oxidul de fier (rugina) in magnetita (Fe3O4) care are pasivitate mai mare si confera suprafetei metalice mai multa stabilitate la coroziune. Cu exces de hidrazina, stratul de magnetita creste in grosime, devenind strat izolator, ceea ce atrage dupa sine necesitatea opririi si curatirii acide a cazanului. Hidrazina are ca efect si cresterea pH-ului in condensat prin formarea ionului de amoniu. Recent, hidrazina a fost clasificata drept substanta cancerigena, ceea ce a condus la utilizarea de produse alternative.

3.2.2. Controlul coroziunii datorate bioxidului de carbon

Coroziunea datorata pH-ului acid cauzat de prezenta bioxidului de carbon este evitata prin utilizarea aminelor volatile sau neutralizante, cum ar fi morfolina, ciclohexilamina, dietilaminoetanolul, amoniacul etc. Acesti produsi neutralizeaza acidul carbonic format si cresc pH-ul intre 7.5 si 9.5. Pentru un control mai bun al coroziunii acide in sectiunea de dupa cazan a sistemului, de obicei se utilizeaza o combinatie de amine neutralizante, dar acestea sunt ineficiente in ceea ce priveste coroziunea provocata de oxigenul dizolvat.

3.3.Controlul spumarii si prevenirea antrenarii de particule

Antrenarea mecanica ce duce la spumare este de obicei controlata prin adaos de agenti antispumanti, substante tensioactive cum ar fi polioxialchinglicoli si poliamide.
Contrar spumarii, antrenarea impuritatilor volatile este greu de controlat. Singura solutie este de reducere a concentratiei solidelor volatile si de mentinere a pH-ului intre anumite limite care controleaza volatilitatea acestora.

3.4. Tratamentul apei de cazan si condensatului cu FINEAMIN®

Recente descoperiri in tratamentul apei de cazan au aratat ca un control efectiv al coroziunii si prevenirea depozitelor pot fi realizate prin utilizarea aditivilor multicomponenti pe baza de poliamine. Acesti inhibitori nu neutralizeaza numai bioxidul de carbon dar formeaza si un film (strat) hidrofob protector de magnetita intre suprafata metalului si apa. Dozajul necesar este redus si este independent de concentratia de bioxid de carbon si oxigen. Inhibitorii formatori de film protector contin diferite tipuri de amine neutralizante si deci cresc nivelul pH-ului in cazan si in sistemele de condensare.

Aminele FINEAMIN®  sunt adsorbite pe suprafata compusilor cristalini de calciu si magneziu prevenind cresterea ulterioara a cristalelor. Precipitatele cristaline devin cu timpul amorfe si isi pierd capacitatea de aderenta, fiind astfel usor de indepartat. Dispersantii specifici continuti in aceste produse actioneaza asupra hematitei (Fe2O3) si asupra sarurilor de calciu si magneziu. Aminele formatoare de film protectiv au eficienta crescuta pe suprafetele metalice necorodate, din acest motiv fiind foarte cautate in sistemele noi. Utilizarea produselor FINEAMIN®  ofera o inlaturare usoara a depunerilor, ajuta la imbunatatirea transferului de caldura la suprafetele de condensare. Pe langa eliminarea depozitelor, poliaminele imbunatatesc condensarea in picatura a aburului si deci o mai buna evacuare a condensatului.

Concluzie

Sunt evidente avantajele utilizarii la tratarea apei din cazane a produselor multicomponent bazate pe FINEAMIN® (amestec de poliamine, amine neutralizante si dispersanti) asupra celor obtinute cu programele conventionale si de aceea produsele FINEAMIN® ar trebui sa fie preferate.

FINEAMIN 91

Inhibitor de coroziune si depuneri

• Se utilizeaza in sisteme deschise de recirculare a apei (pentru rafinarii si uzine mari).
• Fara metal (fara zinc) si cu un continut de fosfat prielnic mediului inconjurator.

FINEAMIN 15

Inhibitor de coroziune pentru sisteme de generare a aburilor si circuite inchise alimentate cu apa dedurizată si partial sau total demineralizata (pana la 220 bari si 600 °C).

FINEAMIN 15 este un lichid organic, alcalin, gata preparat pentru folosire.

Modul de actiune si utilizare

Amestec de poliamine alifatice pentru protectie, amine alcalinizante volatile si polimeri cu rol de curatare/dispersie ce permite obtinerea simultana a urmatoarelor rezultate:

• protejarea intregului sistem: sectiunea de alimentare, boilere pe aburi, turbine cu aburi, retea de aburi si linii condensate de retur, fara a influenta, daca nu in mod pozitiv, transferul de caldura;
• mentinerea pH-ului ideal in fiecare sectiune a instalatiei, raportul concentratiilor intre diferitele elemente alcalinizante, volatile, care au fost selectionate in acest scop;
• eliminarea coroziunii vechi si prevenirea formarii alteia noi;
• eliminarea depunerilor existente si prevenirea aparitiei altora noi, in special in boilere si pe suprafetele de transfer al caldurii;
• curatirea instalatiilor, crescandu-le protectia si totodata eficienta (in cazul instalatiilor foarte murdare va rugam sa contactati serviciul nostru tehnic pentru a alege cel mai bun tratament);
• reducerea purjarii cazanului, economisind energie, apa si substante chimice.

Protectia mediului

FINEAMIN 15 este aproape biodegradabil si daca exceptam pH-ul sau alcalin, nu contine produse periculoase.

Clasa sa de toxicitate pentru apa este 1, mai putin poluanta.

Un sistem tratat cu FINEAMIN 15 poate fi drenat intr-o uzina de tratare a apei reziduale fara nicio problema (respectand limitele locale pentru pH si temperatura).

Dozaj

FINEAMIN 15 nu este dozat in mod stoechiometric. Cantitatea de substanta nu trebuie ajustata dupa fiecare schimbare a calitatii apei.

Este in general injectat intr-un singur punct al instalatiei, utilizand pompele si rezervoarele de dozare existente.

Inainte de a incepe orice tratament cu FINEAMIN 15, serviciul nostru tehnic va vizita instalatia dumneavoastra pentru a determina cel mai bun mod de a doza produsul.

Rata de dozare variaza in functie de instalatie si de calitatea apei intre 0.5 si 3 ppm, proportional cu apa de alimentare. In circuit inchis, rata de dozare FINEAMIN 15 este de 0.3 pana la 1kg/m3 volum de apa sau apa de adaos.

Analiza

Determinarea excesului de FINEAMIN 15 poate fi facuta folosind orice fotometru de buna calitate. Noi vom furniza reactivii pentru analiza si curba de calibrare.

Livrare

FINEAMIN 15 poate fi livrat in butoaie de 30 kg, 60 kg sau 210 kg si containere standard de 1000 kg. Poate fi depozitat pe o perioada de pana la 5 ani (in recipienti inchisi la temperaturi cuprinse intre 5°C si 45°C ).

Recipientele ce contin FINEAMIN 15 trebuie pastrate intotdeauna inchise.

FINEAMIN 06

Inhibitor de coroziune pentru sisteme de generare a aburilor si circuite inchise alimentate cu apa dedurizată si partial sau total demineralizata (pana la 220 bari si 600 °C).

FINEAMIN 06 este un lichid organic, alcalin, gata preparat pentru folosire.

Modul de actiune si utilizare

Amestec de poliamine alifatice pentru protectie, amine alcalinizante volatile si polimeri cu rol de curatare/dispersie ce permite obtinerea simultana a urmatoarelor rezultate:

• protejarea intregului sistem: sectiunea de alimentare, boilere pe aburi, turbine cu aburi, retea de aburi si linii condensate de retur, fara a influenta, daca nu in mod pozitiv, transferul de caldura;
• mentinerea pH-ului ideal in fiecare sectiune a instalatiei, raportul concentratiilor intre diferitele elemente alcalinizante, volatile, care au fost selectionate in acest scop;
• eliminarea coroziunii vechi si prevenirea formarii alteia noi;
• eliminarea depunerilor existente si prevenirea aparitiei altora noi, in special in boilere si pe suprafetele de transfer al caldurii;
• curatirea instalatiilor, crescandu-le protectia si totodata eficienta (in cazul instalatiilor foarte murdare va rugam sa contactati serviciul nostru tehnic pentru a alege cel mai bun tratament);
• reducerea purjarii cazanului, economisind energie, apa si substante chimice.

Proprietati fizice si chimice

Informatii generale:

• Stare de agregare……………………………………….. lichid;
• Culoare……………………………………………………… incolor spre galbui;
• Miros ……………………………………………………….. caracteristic;

Schimbarea starii de agregare:

• Punct de fierbere ……………………………………….. 100°C;
• Punct de topire ………………………………………….. cca. -10°C;

Alte caracteristici:

• Punct de inflamabilitate……………………………… nu se aplica;
• Temperatura de aprindere……………………….. 265°C;
• Autoaprindere……………………………………….. nu se aprinde singur;
• Pericol de explozie ……………………………………. nu prezinta risc de explozie;
• Densitate la 20oC ………………………………………. 1g / cm3 (± 0,1);
• Solubilitate in apa………………………………………. perfect solubil;
• Valoare pH la 20oC……………………………………. 12,5 ± 1,5.

Protectia mediului

FINEAMIN 06 este aproape biodegradabil si daca exceptam pH-ul sau alcalin, nu contine produse periculoase.

Clasa sa de toxicitate pentru apa este 1, mai putin poluanta.

Un sistem tratat cu FINEAMIN 06 poate fi drenat intr-o uzina de tratare a apei reziduale fara nicio problema (respectand limitele locale pentru pH si temperatura).

Dozaj

FINEAMIN 06 nu este dozat in mod stoechiometric. Cantitatea de substanta nu trebuie ajustata dupa fiecare schimbare a calitatii apei.

Este in general injectat intr-un singur punct al instalatiei, utilizand pompele si rezervoarele de dozare existente.

Inainte de a incepe orice tratament cu FINEAMIN 06, serviciul nostru tehnic va vizita instalatia dumneavoastra pentru a determina cel mai bun mod de a doza produsul.

Rata de dozare variaza in functie de instalatie si de calitatea apei, intre 0.5 si 3 ppm, proportional cu apa de alimentare. In circuit inchis, rata de dozare FINEAMIN 06 este de 0.3 pana la 1 kg/m3 volum de apa sau apa de adaos.

Analiza

Determinarea excesului de FINEAMIN 06 poate fi facuta folosind orice fotometru de buna calitate. Noi vom furniza reactivii pentru analiza si curba de calibrare.

Livrare

FINEAMIN 06 poate fi livrat in butoaie de 30 kg, 60 kg sau 210 kg si containere standard de 1000 kg. Poate fi depozitat pe o perioada de pana la 5 ani (in recipienti inchisi la temperaturi cuprinse intre 5°C si 45°C ).

Recipientele ce contin FINEAMIN 06 trebuie pastrate intotdeauna inchise.

Alimentatie

Fie ca este vorba de fabrici de imbuteliere a apei naturale, fabrici de bere sau rafinarii de zahar, precum si de multe alte obiective ce tin de procesul de prelucrare a hranei, tehnologia FINEAMIN ofera cele mai bune si mai noi metode de tratament al apei din boilere si instalatii impotriva coroziunii si depunerilor.

Produsele FINEAMIN sunt ecologice, biodegradabile,  inofensive pentru mediu si om. În conformitate cu testele europene de toxicitate, produsele nu sunt considerate a fi toxice. Ele pot fi utilizate în instalaţiile destinate preparării hranei, fără ca aburul să intre în contact direct cu aceasta.

Compozitia produselor FINEAMIN este in conformitate cu prevederile FDA: Nr. 173.310 – Aditivi pentru apa boilerelor in industria alimentara. Este necesara pastrarea cu strictete a dozajului recomandat de specialistii nostri.

PRODUSE RECOMANDATE PENTRU INDUSTRIA ALIMENTARA: Fineamin 06, Fineamin 24, Fineamin 416, Fineamin 440 – recomandate pentru domeniile in care se necesita pastrarea puritatii aburului si omologate pentru aceste domenii; garantează prin ingredientele de primă clasă  un grad constant de puritate la prepararea apei resp. a apei pentru cazane.